Anime Dark Star :: Ochii terorii-part I

Trimis: 08/08/2007 16:41

bun...m-am apucat de scris si am scos o noua poveste.....asta e întâia parte cu vreo 42 de capitole...partea a doua voi vedea daca o mai fac.....sa stiti ca in momentul scolii o va mai vin rar pe forum, deci povestea va fi scrisa greu....sa-mi spuneti care e parerea voastra.....titlul pare ca nu are nici o legaturea dar cu timpul o sa aflati care-i treaba cu acesti '' ochi ai terorii''....astept critici si laude...see ya

Cap 1 - Un inceput ciudat...

Light Lumier City...un oras mizerabil, cu criminali nascuti din ura si sange. Era 15 septembrie 6660. Apocalipsa era aproape. Nimeni nu mai avea sperante ca va mai exista viata pe pamant. Vantul adie usor pe strazile intunecate facandu-si simtita prezenta. Covorul toamnei era asternut, iar din el se desprinse un ghemotoc de frunze ce zbura...zbura inspre portile celei mai stranii scoli din Light Lumier City. Era veche, trista, ciudata, acoperita pe la geamuri de perdele de iedera. Numarul de elevi era acelasi...666. El nu a scazut sau urcat niciodata.
Ghemotocul ''zburator'' se opri la poarta scolii pe...unul dintre obrajii firavi si plapanzi ai unei fete. Ce frumusete invaluita in tristete. Avea o privire atat de patrunzatoare. Parca cersea libertatea de a trai. Dorinta ei nu cunostea limite. Ochii ei de smarald erau partial acoperiti de breton. O bentita il delimita de restul parului saten si extraordinar de lung. Suvitele i se revarsau peste umerii delicati, acoperindu-i trupul. Era inalta, cu variante bine definite,ochi cu gene destul de lungi si dese. Astea ii dadeau un aer misterios. Mai avea si unghiile teribil de lungi... de aceea i se mai spunea ''pisicuta''. O clipa inchise ochii si se ruga sa inceapa ploaia.
-Atentie, atentie! Toti elevii si profesorii sunt rugati sa mearga in clasele lor! se auzi o voce ragusita din multimea de voci.
Nori grei de ploaie se stranse deasupra scolii, amenintand cu fulgere. In clasa cu numarul 6 se afla fata cu unghiile foarte lungi, alaturi de colegii ei galagiosi si alaturi de colega ei de banca, Minarato. Diriginta facea prezenta:
-Itari Istar?
Minarato ii dadu un ghiont colegei sale ca sa raspunda, dar aceasta ramase la fel de indiferenta, asa ca raspunse in locul ei:
-Este prezenta!!!
Minarato era o fata linistita, frumoasa, cu o fire vesela, dar foarte timida. Doar uneori era tacuta si medita, cel mai bun fiindu-i intunericul. Iubea rockul, si era o rockerita adevarata. Doar ca infatisarea ei prea ''cuminte'' nu prea lasa de dorit. Ea spera ca intr-o zi sa poata purta semnul rockerilor pe gat, asa cum era normal, pentru a se putea recunoaste intre ei.
Ea o privea pe Itari care se uita abatuta la baiatul cel nou de langa diriginta. Era blond, cu ochii negri, inalt, cu o cicatrice pe gura si cu o bentita pe frunte cu...un semn ciudat...parca era o umbra. Un ranjet ii aparuse pe chipul sau, iar privirea sa glaciara i se strecura usor prin lumina obscura a clasei, oprindu-se asupra unuia din cele mai frumoase ghivece ale clasei. Atunci, se porni pe loc ploaia. Un fulger despica cerul, iar un tunet zgudui scoala. Lumina se stinse. Poc! iar dupa aceea se aprinse becurile. Ghiveciul cazu jos si se sfarama in mii de bucati minuscule. Toti copii stateau in banci infricosati. Desi de la prima banca din fata clasei aveai de mers vreo 20 de metri pana-n spatele clasei, privelistea din spate se vedea perfect. Era macabru. Pamantul proaspat udat era asezat intr-o forma...bizara...parca era un corp de baiat sfasiat de lanturi. Gatul si piciorul stang erau taiate si atarnate langa. Parca se vedea sangele siroind incet. Cate un strop parca cadea in abis. Toti priveau, dar nimeni nu avea curajul sa spuna ceva. Doar Itari si noul baiat priveau nepasatori. Se pierdeau in priviri, se cufundau tot mai adanc.
Orele trecura repede. Clopotelul suna prelung cum ar fi un muget surd. Ploaia nu incetase. Era o ceata stravezie ce inghitea orice suflet. Toti copiii iesisera din scoala indreptandu-se inspre masinile celor ce le zambeau familiar. Doar Itari si noul ei coleg priveau cerul ca albastrul de metil. Amandoi pasira deodata prin apa ce se stranse amenintator. Cei doi mergeau incet, doar Itari fiind cu privirea plecata. Parul ei foarte lung incepu sa se scurteze, transformandu-se intr-un coc. Tentă albastra a ochilor se completa perfect cu suvitele blonde. Acesta era cel mai de pret dar din nastere: schimbarea culorii si lungimii parului, si transformarea ochilor dupa starea sa spirituala si emotionala. Noul coleg o privea cu acelasi ranjet pe fata. Ajunsera la casa lui Itari. Cand sa paseasca pe poteca ingusta si mohorata ce ducea inspre casa ''parintilor'' ei, Bakura, noul coleg, vorbise pentru prima data:
-Va fi o seară cumplit de lunga. Si porni amandoi in directi diferite. Cand sa intre in casa, Itari mai intoarse capul odata dupa noul coleg dar, desi acesta mergea incet, ceata il inghitise.

Trimis: 08/08/2007 20:01

Este nespus de reusita povestea,iar ideea este de întocmai originala.Ai multa descriere,lucru pe care eu il apreciez foarte mult la un fic.Cateva mici greseli de tastare,dar in rest este bine.Tine-o tot asa.

Trimis: 11/08/2007 10:43

este un fan fic. foarte reusit . nu are nicio gresala si este foarte interesant . abia astept urmatorul capitol :-)